Blog
Care este povestea Albinuței BioBee?
– Of, nu mai vine dimineața aia! se gândi agitată Biobee, uitându-se prin găurile prea mici ale stupului ca să vadă dacă e noapte sau ziuă. Gândul că dimineața se deschide ușa stupului nu o lăsa să doarmă și zumzăia deranjând celelalte albine.
– Culcă-te și dormi, zise o albinuță către Biobee. Mâine avem o zi grea. Trebuie să culegem nectar.
– Bine. Bine, zise bombănind Biobee.
Nu îi păsa ei de nectar. Lui Biobee îi plăcea să zboare și să stea afară. Se simțea atât de bine sub cerul liber, încât nu s-ar fi întors în stup niciodată. Avea o mulțime de prieteni: florile, gâzele și chiar și unele păsărele. Poveștile florilor o fascinau. Și pentru că erau foarte cochete, mereu le dădea o mână de ajutor să le aranjeze petalele.
Dansul albinelor nu-i plăcea. Era semnalul că trebuie să intre din nou în stup. Pentru că toată ziua stătea la povești, nu culegea nimic. Iar Regina stupului mereu o certa că nu aduce nectar în stup. Noroc cu florile care îi erau prietene! În grabă, mai storcea de la ele nectar. Dar era prea puțin.
O lumină puternică o trezi.
– Ah, s-a deschis stupuuuuuuul!
Și a început să zboare. Bineînțeles că pe lângă celelalte albine.
Crețușca era prietena ei cea mai bună și drept la ea a zburat.
– Salutare, Crețușcă! Ce mă bucur să te văd, zice Biobee gâfâind.
– Biobee! Și eu mă bucur! răspunse zâmbitoare Crețușca.
Biobee se așeză pe o frunzuliță, pregătită să o asculte. Crețușca i-a povestit de cearta gâzelor de alaltăieri. Și de melcul care nu înțelegea nicicum că viteza lui este mai mică decât a gândacului. A avut niște musafiri nepoftiți: păduchii de flori. Și i-a trebuit cinci minute să se scuture de ei.
– Ține-mi puțin oglinda, că nu-mi văd petatele, Biobee.
Iar Biobee numaidecât se dădu jos de pe frunză și, la dispoziția Crețuștei, i-a adus oglinda.
Cât timp Crețușca se aranja, Biobee tot întorcea capul unde se auzeau zgomotele.
– Oare ce se aude acolo? o întrebă pe Crețușcă.
– Ah, sunt niște albine! Dar mai mari. Și sunt foarte zgomotoase. Câteodată mai vin pe aici. Le aduce o Regină. Este foarte mare.
– O Regină care iese din Stup? Nu am mai auzit așa ceva, zise Biobee foarte mirată.
Așa că și-a luat zborul ca să vadă despre ce fel de albine este vorba. Se apropie de poienița de narcise și mare i-a fost mirarea când a văzut cât de mari sunt acele albine.
– Dar ce mari sunt! Și nu zboară? Oare ce fel de albine sunt?
În timp ce încerca să-și dea seama de unde vin aceste albine, era să cadă de pe crenguță când o văzu pe Regină.
– Vai, ce mare e!!! Și are patru ochi.
Și-a redresat rapid echilibru cu ajutorul codiței și auzi numaidecât ce spunea Regina uriașă.
– Haideți, albinuțe, că plecăm!
Toate albinele s-au adunat la chemarea Reginei și păreau să plece.
– Oare unde se duc? se întrebă Biobee
Curiozitatea nu-i dădea pace și se apropia ușor de stolul lor într-o liniște perfectă. O albină căra în spate ceva.
– Ce multă miere trebuie să care, se gândi Biobee. Era de fapt un ghiozdănel.
S-a apropiat pe stupul lor care era foarte mare. Și s-a strecurat în el. Toate albinele și regina erau în acel stup. Iar deodată simțea că i se face rău.
– Stupul acesta se mișcă. Oooooooo!! era să cadă Biobee.
Când, în sfârșit, se opri stupul, Biobee și-a scos batista de sub aripă să-și steargă sudoarea de pe frunte. A fost atât de tare speriată. Nu a fost niciodată într-o mașină.
Vocea Reginei i-a atras atenția:
– Atenție, copii, facem trenulețul și intrăm în stup.
– Ce înseamnă ”copii”? se gândi Biobee.
Nu mai avea ce face. Trebuia să afle. Așa că se cocoță pe haina unui copil și intră cu el în stup.
– Vai, ce mare este acest stup! se minună Biobee. Nu a văzut în viața ei un stup atât de mare.
Copiii se așezau pe băncuță să-și schimbe pantofii, când un băiețel cu părul blond o observă pe Biobee.
– Psssstt… psssttt, zise băiețelul. Vino aici.
Biobee s-a ascuns speriată și doar ochii i se vedeau.
– Haide aici, că nu-ți fac nimic, continuă băiețelul.
La auzul acestor vorbe, Biobee îndrăzni să se aproprie de el.
– Ai venit și tu la grădi? întrebă prietenos băiețelul blond
– Da. Dar nu știu ce e aia grădi. Unde sunt? cerea lămuriri Biobee.
– Ești la grădi. Și aici vin copiii ca mine, cât mami și tati lucrează. Ea este educatoarea noastră. Si arătă spre regină.
– Dar de ce are patru ochi? întrebă mirată Biobee
Copilul râdea de ea.
– Sunt ochelari.
Biobee nu știa ce înseamnă ochelari, dar nu a mai întrebat.
– Hai că intrăm în stup. Stupurile noastre sunt colorate. Dar sunt, de fapt, grupe de grădiniță.
– Dar oare pot să intru și eu? întrebă Biobee.
– Da, îi șopti băiețelul. Bagă-te aici. Și-i arătă buzunarul. Să stai cuminte!
Copiii se așezară la măsuțe, după ce s-au spălat pe mâini, iar educatoarea, Regina stupului, le împărțea niște foi. Biobee nu înțelegea ce se întâmplă, așa că scoase capul și, sprijinidu-se cu mâinile de buzunar, întrebă băiețelul blond:
– Ce sunt gândacii aia pe chestia aia albă?
– Nu sunt gândaci. Sunt litere. Pe o foaie. Le citim.
Chiar dacă băiețelul cu părul blond vorbea în șoaptă, educatoarea îi spuse să facă liniște și să fie atent.
– Andrei, punem fermoarul pe buzițe, îi spune educatoarea făcând semnul pe buze.
Iar apoi să se uite pe foaia albă plină de litere. Și începu să povestească. Le spunea copiilor o poveste. Precum florile îi povesteau adesea lui Biobee. Era foarte încântată să le asculte. A și uitat cât de departe era de surorile ei adevărate.
Soarele apunea și toți copiii au plecat acasă cu părinții lor. Biobee a rămas în grădiniță.
– A fost cea mai frumoasă zi din viața ei!! zise Biobee topâind de fericire
-Vreau să rămân tot timpul aici. Îmi place aici atât de tare până la Stele și înapoi. Până la stele și înapoi.
Biobee era foarte obosită. Așa că a găsit un papuc de copilaș la un dulăpior și s-a așezat în el și a adormit cât ai clipi.
A doua zi, trezită de zgomotul copiilor care reveneau la grădi, Biobee a ieșit repede din papuc, s-a așezat pe dulăpior și-l aștepta pe Andrei. Într-un târziu, sosește și el. Și-i spuse lui Biobee:
– Hai în grupă că întârziem.
A pus-o repede în buzunar, iar când au intrat în grupă, educatoarea i-a pus un scaun și lui Biobee și i-a spus:
– Haide, Biobee, ia loc pe acest scaun. Pune-ți babețica și mănâncă și tu orezul cu lapte.
Biobee era foarte mirată. Cum de a văzut-o? De unde îi știe numele? De ce nu se miră ceilalți copii? Dar nu avea timp de întrebări, așa că-și puse babețica și începu să înfulece, atât de mult i-a plăcut orezul cu lapte. Nu și-a luat ochii din farfurie până nu a mâncat tot, tot, tot. Și l-a sfârșit a râgâit. Toți copiii au râs de ea.
– Să-ți fie de bine, Biobee, a zis educatoarea.
– Mulțumesc, zise Biobee. Să mă scuzați.
– Te scuzăm, zise educatoarea zâmbind. Este bine că ai mâncat tot și ai să crești mare.
Biobee era încântată cât de frumos a vorbit educatoarea. Ea nu știa seara trecută, educatoarea a fost ultima care a plecat din grădiniță. În timp ce Biobee vorbea cu voce tare, bucurându-se de ziua ei frumoasă, educatoarea a auzit tot. De aici știa educatoarea cât de mult își dorea Biobee să rămână la grădiniță.
Toate zilele ce aveau să vină vor fi foarte frumoase. Biobee este zilnic prezentă la grădiniță. Pentru ea este cel mai frumos loc din lume. Copiii o îndrăgesc pe Biobee foarte mult. Dar înainte de toate descoperă și învață o grămadă de lucruri noi, jucându-se.
Este o albina mai cu aripi roșii, draguta foc si plina de umor. Mai face ceva traznăi dar învață să fie și ascultătoare. Este creativă, plină de idei și pusă mereu pe joacă. Se joacă mult cu copiii și explorează lumea prin joc. Biobee este super curioasă și își cam bagă nasul peste tot. Este pasionată de călătorii și își sucește mintea ca să facă un origami. Dar ii iese. Câteodată….
Nu-i plac morcovii, gulia și sfecla. Dar mânăncă cu bucurie pireu de cartofi, banane, zmeură, baby spanac, tocăniță de pui și cremă de avocado cu chimin.
Zilnic se trezește pe partea dreaptă și are o gaură deja în pernă de la atâta sforăit. Locuiește în grădinița noastră doar că încă nimeni nu a aflat în care stup.Este foarte secretoasă pentru că nu vrea să afle nimeni dacă ii put ciorapii sau nu.
Visează să fie manechină. De aceea se pozează foarte mult și se pune pe facebook. Ce știe cel mai bine albinuța biobee este să vorbească adulților despre ce fac copiii la grădiniță. Este multiculturală. Se spune despre ea că vorbește cel puțin 2 limbi. Acum s-a apucat de chineză. Vrea să fie în trend cu globalizarea.